Ce întelegem prin autism - explicatii teoretice actuale

Tinând cont de evolutia termenului Autism din momentul în care Wing si Joudith vorbesc pentru prima data în 1979 de „continuumul autist”, ne-am propus prezentarea modelelor teoretice existente, în dorinta de a întelege cadrul larg si complex al acestei probleme.

Implicatiile modelelor explicative la nivel practic sunt evidente si încercarea noastrã de a întelege fenomenul este cât se poate de justificatã, atâta timp cât implantarea unui program de interventie se bazeazã atât pe teoriile generale formulate cât si pe caracteristicile individuale ale fiecarei persoane cu Autism. Dezvoltarea tehnicilor de neuroimagisticã au adus informatii importante asupra functionãrii creierului persoanelor cu Autism, aspect care influenteazã modul în care întelegem în prezent aceastã problematicã. Cuvinte cheie: tulburare de spectru autist, ipoteze, implicatii practice.

Accesați linkul de mai jos pentru a citi articolul în întregime:

http://arpcapa.ro/wp-content/uploads/2013/01/Ce-%C3%AEntelegem-prin-autism-explicatii-teoretice-actuale.pdf

Copiii cu autism au un simț diferit al mirosului

Conform unei cercetări, copiii cu autism nu pot inspira  mirosuri dulci sau mirosuri neplăcute prin nas, aşa cum fac copiii fără autism.

Persoanele cu anumite tulburări psihice pot avea un simţ al mirosului modificat, cum este şi în cazul schizofrenie. În ceea ce priveşte autismul, au existat numeroase studii centrate pe prelucrarea senzorială diferită, însă puţine cercetări au investigat cum mirosul poate fi diferit. Au existat informaţii care confirmau faptul că persoanele cu autism au un simţ al mirosului mai intens, dar în cadrul altor investigaţii nu au fost găsite diferenţe semnificative în ceea ce priveşte mirosul între copiii cu autism şi cei fără.

 Noul studiu sugerează faptul că mirosul este afectat la copiii cu autism, şi că răspunsurile lor modificate la mirosuri este în legătură cu deficitul din aria socială.

https://spectrumnews.org/news/test-detects-unusual-sense-of-smell-in-children-with-autism/

Copiii cu autism prezintă un nivel mai scăzut de interes către cei din jurul lor

Copiii cu autism prezintă un nivel mai scăzut de interes către cei din jurul lor,  manifestându-se deseori prin lipsa contactului vizual, un contact vizual scăzut, sau prin atenţie scăzută în interacţiunea cu o altă persoană. Acest deficicit social este unul dintre caracteristicile vizate la diagnosticare. Dificultăţii în sfera socială pot exista pe întreaga durată a vieţii, iar intensitatea de manifestare depinde de intervenţie.

Multe cercetări de-a lungul anilor s-au centrat pe încercări de a descoperi noi modalităţi de îmbunătăţire a sferei sociale, cât mai devreme în viaţă. De exemplu, comportamentul de contact vizual, sau de atenţie comună au fost vizate în cadrul cercetărilor care vizau intervenţia timpurie.
Lipsa intervenţiei pe aceste elemente pot însemna pierdere şi pe alte arii. Copiii nu mai reuşesc să considere interacţiunea socială ca fiind motivantă şi le va fi mai dificil să lege prietenii de-a lungul vieţii.

Koegel, R. L., Vernon, T. W., & Koegel, L. K - Improving social initiations in young children with autism using reinforcers with embedded social interactions

Terapia prin joacă și autismul

În prezent existã destul de multe lucrãri de cercetare si chiar romane despre problemele si nevoile persoanelor cu autism. În timp ce cunostintele despre diagnostic, despre întelegerea teoreticã si despre posibilitãþile de intervenþie au crescut continuu, materialele cu privire la autism si joc nu prea existã. Este stiut faptul cã unul dintre simptomele majore care caracterizeazã persoanele cu autism este aceasta lipsã a abilitãtii si a interesului de a se implica în activitãti ce presupun jocul. Jocul lor cu obiecte si jucãrii nu are un scop anume si este de multe ori neobisnuit. Ei aratã o lipsã de interes si în interactiunea si jocul cu ceilalti copii. În acest articol am încercat sã oferim o descriere coerentã si sã explicãm conexiunea dintre întelegerea teoreticã si interventia educationalã.

Accesați linkul de mai jos pentru a citi articolul în întregime:

http://arpcapa.ro/wp-content/uploads/2013/02/sinteze-7.pdf

La naştere, creierul unui copil cântăreşte doar 12 unităţi

"Mulţi oameni se gândesc la dezvoltarea creierului asemenea cunoştiinţelor pe care incepem să le umplem după cum auzim din momentul în care ne naştem. Nu este o ciudată presupunere să considerăm că un copil se naşte cu aproximativ 100 miliarde de neuroni. Asta înseamnă mai multi neuroni într-un creier mic decât există stele în galaxie. Poţi găsi această imagine greu de imaginat, mai ales ca la nastere,creierul unui copil cântăreşte doar 12 unităţi, aproximativ 25 % din dimensiunea lui totală. Dar acolo există o explicaţie logică. 

Acesti neuroni, asemenea creierului, trebuie să crească. Când ajung la maturitate neuronii devin mai puternici şi formează antene ca nişte braţe pentru a comunica cu alţi neuroni şi a pregăti terenul pentru a supravieţui şi prospera în viaţă - abilitatea noastră de a raţionaliza, de a simţi lumea, de exprimare a emoţiilor, de a asculta, comunica şi învăţa. Aceasta este adevărata esenţă a dezvoltării creierului uman."- "Disconnected kids"

Copiii cu autism depun efort pentru a citi

Copiii cu autism, în jurul vârstei de 5 ani se descurcă mai bine la partea sonoră a cuvintelor, decât la a înţelege la ce se referă acestea.  Conform studiului care a publicat aceste rezultate, copiii care au obţinut scoruri foarte bune la inteligenţă şi limbaj în jurul vârstei de 2 ani jumate, sunt cei mai pricepuţi la citit mai târziu. Aceştia, se descurcă cel mai bine în cadrul şcolii şi pe partea de socializare.

În cadrul unui alt studiu realizat cu copii cu autism de aceeaşi vârstă s-a observat că la nivelul regulilor lingvistice şi la partea de înţelegere a textului citit, copiii cu TSA au avut rezultate mai mici decât media populaţiei la testul respectiv. Cu toate acestea, ei au avut scoruri mai ridicate la cunoaşterea alfabetului.

Un aspect observat este faptul că acei copii care se descurcă mai bine la partea cu alfabetul, tind să aibă abilităţi mai scăzute de socializare. Acest lucru se poate datora faptului că ei se centrează mai mult pe detalii, decât pe imaginea de ansamblu.

https://spectrumnews.org/news/clinical-research-children-with-autism-struggle-to-read/

Autism versus autist

Oamenii care crează aceste denumiri  îşi iubesc copiii. De ce contează ce cuvânt folosesc? Am văzut oameni care consumă mult timp şi multă energie încercând să facă oamenii să folosească cuvântul „adecvat”.  Am cunoscut oameni  care sunt ofensaţi atunci când este folosit cuvântul „greşit” . Faptul interesant este următorul:  Nu întotdeauna cuvântul care deranjează oamenii este acelaşi.  Sunt mai mulţi oameni de acord cu eliminarea cuvântului „autist”, deoarece ei simt că asta spune că „autismul este parte din cine este copilul nostru.” Dar acum, autismul este parte din cine sunt copiii noştri.  (Nu înseamnă nimic legat de viitor – doar prezent).

Dacă nu am fi judecat asta, nu am încerca să oprim  oamenii din a ne aminti. De fapt, de aceea sunt oameni – deseori  care au autism – cărora li se pare dezagreabil  să fie numiţi “persoană cu autism” , şi vor să fie numiţi autişti deoarece sunt mândri de asta – ceea ce este, să recunoaştem al naibii de minunat.  Cât despre mine, din adâncul inimii…până la esenţa fiinţei mele… nu îmi pasă. Cuvântul pe care oamenii îl folosesc nu înseamnă nimic pentru mine. Modul în care oamenii tratează copiii şi adulţii cu autism este ceea ce contează. Oferindu-le oamenilor uneltele pentru a se conecta cu copiii lor, este ceaa ce face diferenţa.  Să ne petrecem timpul  ajutandu-ne copiii,mai degrabă, decât să aplicăm coduri de exprimare arbitrară.

ADHD-ul şi privitul la TV

Privitul la televizor dăunează atât creierului, cât şi corpului. Studiile au arătat faptul că activitatea creierului este încetinită, atunci când copiii se uită la televizor. Efectele negative au atras din partea Academiei Americane de Pediatrie o recomandare către părinţi, în care li se spunea că nu este indicat ca cei mici, cu vârste sub doi ani să se uite la televizor.

Acest comportament contribuie la atrofierea muşchilor care susţin postura corectă a corpului şi mersul şi scade nivelul de stimulare către creier, în special la nivelul centrului de învăţare şi de gândire. Informaţiile recente ne confirmă faptul că privitul excesiv la TV creşte riscul de a dezvolta o tulburare precum ADHD mai târziu în viaţă.

R. Melillo – „Disconnected Kids”

Cum relaționează copiii autiști cu oamenii

"Chiar dacă mă simt vinovat față de persoana care mi-a vorbit, eu nu pot să îmi cer scuze, aşa că sfârșesc simţindu-mă nefericit și rușinat că nu pot gestiona o relație umană adecvat." În această declaraţie este surprinsă conştientizarea unui copil cu autism a felului în care relaţionează cu oamenii. De asemenea, el descrie şi modul diferit în care percepe experienţa trecerii unei zile, sau a unei secunde: "în mintea mea nu este o diferenţă aşa mare între ce mi s-a spus acum şi ceea ce am auzit acum mult, mult timp."

Declaraţiile de mai sus surprind laturi ale autismului de care copiii cu TSA se lovesc în fiecare zi. Sunt cunoscute deficienţele în plan social, însă perceperea diferită a timpului este un element ce important, mai puţin investigat de cercetători, ce ar putea oferi informaţii folositoare în abordarea acestei tulburări.
N. Higashida- “The reason I jump”

Autismul se poate corecta

Autismul este considerat o tulburare pe care persoanele o au întreaga viaţă. Există, însă, copii care îşi modifică diagnosticul pe măsură ce cresc. Sunt copii care au rezultate bune pe partea de achiziţii şi sunt asemenea copiilor de vârsta lor.

Cu toate acestea, la o evaluare atentă, sunt observate anumite trăsături particulare autismului. Printre acestea se numără ticurile verbale, mici deficienţe în aria socială, sau folosirea unor expresii neobişnuite.

Într-o cercetare în care s-au examinat aspecte ale limbajului, s-a descoperit faptul că acest limbaj mai puţin obişnuit este mai rar întâlnit la copiii cu rezultate bune, decât în cazul celor cu autism care nu au acelaş progres.  De asemenea, s-a observat tendinţa de a se corecta, ei fiind conştienţi de greşeală.
https://spectrumnews.org/opinion/children-who-outgrow-autism-show-language-peculiarities/

Repetiţia persistentă poate limita abilităţile

Predarea unor informaţii care se bazează pe repetare persistentă poate limita domeniul abilităţilor. Făcând acelaş lucru iar şi iar îmbunătăţeşte viteza şi eficienţa şi ajută la realizarea acelei sarcini într-un nou context. Însă, în cazul copiilor cu autism, prea multă repetiţie poate îngreuna procesul de manifestare a abilităţilor proaspăt învăţate în situaţii noi. Într-un studiu recent, s-a demonstrat abilitatea de a generaliza ceea ce s-a învăţat, şi capacitatea de a transfera cunoştinţele în circumstanţe puţin diferite. Datele au sugerat faptul că repetiţia sarcinilor fără a exista şi pauze, poate îngreuna învăţarea, decât să o ajute. De asemenea, repetiţia ajută copii să deprindă o nouă abilitate şi să se descurce mai bine în aceea arie, însă realizarea într-un  nou context se va realiza mai greu.

Constatarile acestui studiu au mare importanţă în terapia autismului. Limitarea numărului de repetiții în timp şi întreruperea pentru o activitate diferită poate stimula învățarea și generalizarea.

https://spectrumnews.org/news/repetition-may-limit-scope-of-skills-in-people-with-autism/

Mulțumiri

Vreau să mulțumesc nenumatatilor părinți și copii cu care am avut privilegiul de a lucra de mai bine de 10 ani. "Nimic nu se compară cu mulțumirea pe care ți-o dă învățarea unei noi abilități. A fost o bucurie pentru mine să-i văd pe părinți cum interactionează cu copii lor cu autism, atrăgandu-i într-un tip de relație cât mai stransă și ajutându-i să învețe să comunice și să se joace.

 "A fost un privilegiu pentru mine să le ofer sugestii și sfaturi din perspectiva unui clinician cu experiență, a unui psiholog specializat în dezvoltarea copilului, cercetător și să particip apoi la dezvoltarea în timp a abilităților fiecărui copil. "În
decursul procesului de terapie, perseverență, umorul, înțelepciunea și dragostea necondiționată manifestate de membrii familiei au construit o adevărată sursă de Inspirație pentru mine."-(Sally Rogers)-"Early Start Denver Model"

A fi geniu este considerat ceva anormal

Se pare ca, a fi geniu este considerat ceva anormal. Dacă genele care cauzează autismul şi alte tulburări, nu ar exista, lumea ar avea probabil oameni conformişti, foarte puţini creativi.
    
"Interacţiunea dintre genele care cauzează autismul, depresia sau schizofrenia, pot avea efecte benefice în doze mici. Au existat studii, care au găsit o legătură între maniaco-depresivi şi creativitate. De asemenea, s-a găsit o rată crescută de tulburări precum depresia, în rândul artiştilor, al poeţilor şi al scriitorilor.

Un studiu realizat de N.C. Andreason a arătat faptul că există un procent de 80 % de scriitori care au tulburări afective de-a lungul vieţii. De asemenea, un procent semnificativ de artişti, iau tratament pentru o condiţie: 38 % din poeţi şi artişti iau medicamente, iar 50% din poeţi au necesitat tratament.
Pe lângă aceste tulburări, şi în cazul sindromului Asperger au fost identificate persoane care au atins un nivel înalt de succes în plan academic. Cei cu această tulburare, care nu au retard şi nu prezintă rigiditate în gândire pot excela.

În prezent, există persoane asemenea lui Einstein. Sunt cei care iau note mici la unele materii şi rezultate extraodinare la alte materii. Multe minţi geniale au abilităţi inegale. Există multe exemple de astfel de persoane printre oamenii de ştiinţă, scriitori şi artişti, care nu au fost excelenţi la şcoală. Sunt şi cazuri, în care aceea abilitate specială, îi ajută să depăşească simptomele tulburărilor.
Un exemplu este Stephen Wiltshire, un cunoscut savant cu autism care avea aptitudini muzicale şi de desen. Este descris fenomenul în care simptomele de autism dispăreau atunci când acesta cânta, şi reveneau când muzica se oprea. De asemenea, în momentele când desena, prezenta comportamente de autism. Un alt exemplu este Albert Einstein. Interesul său scăzut pentru relaţionarea cu ceilalţi oameni, l-a ajutat să se centreze mai mult pe relaţia dintre obiecte „a fost interesat mai mult de relaţia dintre obiecte mai mult decât de relaţiile dintre oameni”.  Declaraţiile despre el îl prezintă ca pe un observator al oamenilor, o persoană singuratică. Nu era interesat de ceilalţi, singura lui pasiune fiind ştiinţa. "
Temple Grandin – „Thinking in pictures”

Diferenţe în autism în funcţie de sex

Una dintre caracteristicile specifice autismului este modul diferit în care afectează cele două sexe. Datele existente arată că la fiecare fată, sunt afectaţi patru băieţi, iar rolul pe care sexul îl joacă în dezvoltarea acestei tulburări este puţin cunoscut.

Din punct de vedere clinic, există diferenţe la nivelul simptomelor care apar la fete. Acestea prezintă trăsături mai subtile, iar o evaluare care cercetează doar semnele clare ale autismului, nu poate identifica autismul în cazul lor, chiar dacă există. De asemenea, fetele pot avea o formă diferită de TSA şi pot avea abilitatea de a masca simptomele, autismul fiind confundat cu alte tulburări.

În prezent, cercetătorii sunt centraţi pe studii care pot clarifica anumite aspecte în ceea ce priveşte diferenţele de sex în cadrul autismului.
https://spectrumnews.org/features/special-reports/sexgender-in-autism/

Creierul se poate schimba!

Înţelepciunea medicală convențională,  a crezut mult timp că la oamenilor creierul nu se poate schimba – că circuitele sale sunt de la naştere asemenea unui computer. Oamenii de ştiinţa au început să strângă informaţii la începutul anilor 1970, care dovedesc că nu este aşa.

Ei au descoperit că de fapt creierul este maleabil şi că are abilitatea de a se schimba, atât fizic, cât şi chimic, ca răspuns la o anumită activitate. Ei eu descoperit că îşi poate schimba forma, mărimea, numărul de ramificaţii, numărul conexiunilor, precum şi forţa conexiunilor sale. Potenţialul acestei abilităţi ajunge atât de departe, încât a devenit o ştiinţa, numită neuroplasticitate – neuro însemnând neuroni, iar plastic însemnând schimbător." - -"Disconnected Kids"

Deficitul de atenție poate masca autismul

Un studiu recent atrage atenţia către efectul pe care ADHD-ul îl poate avea în unele cazuri asupra diagnosticării cu TSA. S-a descoperit că deficitul de atenţie poate masca autismul, atunci când copiii au ambele tulburări. Mulţi dintre ei au fost diagnosticaţi cu autism în medie cu patru ani mai târziu, spre deosebire de copiii care aveau doar TSA. 
Simptomele de ADHD sunt: hiperactivitatea, impulsivitatea şi lipsa de concentrare. Tulburarea de spectru autist, poate prezenta simptome similare, copiii fiind astfel diagnosticaţi cu ADHD.
Concluziile studiului s-au bazat pe date obţinute de la părinţi, nu pe diagnostice verificate.Cu toate acestea, este susţinută ipoteza conform căreia deficitul de atenţie poate pune în umbră autismul.  
Dacă rezultatele rămân în acest format, pentru a evita întârzierea diagnosticării cu TSA, este necesară luarea în considerare a unei modificări în ceea ce priveşte modalitatea de a aborda ADHD-ul. https://spectrumnews.org/news/attention-deficit-may-mask-autism-delay-diagnosis/

Asemănări între TSA şi ADHD

Literatura de specialitate arată faptul că ADHD-ul afectează între 5-11 % din copii din SUA, în comparaţie cu prevalenţa autismului care este de 1-2 %. Cele două tulburări împart unele simptome,  cum ar fi impulsivitatea sau dificultăţile în plan social. Datele din literatură arată că un procent mare din copiii cu TSA îndeplinesc criteriile de diagnosticare pentru ambele tulburări.

De asemenea, există dovezi care susţin posibilitatea ca aceste tulburări să aibă la bază aceiaşi factori de risc la nivel genetic şi afectări la aceleaşi arii ale creierului.

Asemănările întâlnite transformă diagnosticare într-un proces complex. Este importantă delimitarea şi diagnosticarea timpurie pentru a se interveni cu tratamentul adecvat.

Abordarea comportamentală în tratament

Încă din anii 1960, a existat o creştere în alegerea metodelor comportamentale. Cei care au pus bazele acestei tehnici au convins prin eficacitatea crescută şi bunele rezultate obţinute în domeniul psihologiei şi psihiatriei. În aceea perioadă, aceste metode erau folosite cu succes în tratamentul multor probleme întâlnite la copii.

Tehnicile de bază sunt construite pe principii derivate din teoriile învăţării, având ca scop înlocuirea unui comportament indezirabil, cu unul dezirabil. Recompensele şi încurajările erau o parte importantă a terapiei, iar comportamentul copiilor se modifica cu ajutorul prompturilor, al modelării, sau a al întăririlor.
Aplicarea tehnicilor comportamentale s-a extins considerabil în ultimii ani. În terapia copiilor cu tulburare de spectru autist sunt folosite aceste metode adaptate la caracteristicile tulburării fiecărui copil. Mai important decât congruenţa între tipul tulburării şi tehnicile folosite, este folosirea metodelor în funcţie de nevoile copilului, deoarece tulburările nu se manifestă la fel. P.Howlin, M. Rutter – „Treatment of autistic children”

Copiii cu TSA prezintă frecvent şi o serie de alte probleme, mai puţin specifice

Pe lângă problemele ce ţin de interacţiunea socială, comunicare, joacă şi comportamente obsesive, care sunt particularităţi ale tulburării de spectru autist, copiii cu TSA prezintă frecvent şi o serie de alte probleme, mai puţin specifice.

Mulţi copii, în special când sunt mici au probleme cu alimentaţia şi cu somnul. Astfel, ei pot dormi foarte puţine ore în timpul nopţii sau ziua, pot avea dificultăţi la adormire, sau nu pot dormi singuri. În ceea ce priveşte alimentaţia, ei pot prezenta o sensibilitate la anumite alimente, şi este nevoie de un regim alimentar. Alte probleme, la fel de rar întâlnite sunt anumite frici, agresivitate, hiperactivitate crescută, s.a.

Aceste probleme nu sunt specifice autismului, însă se întâlnesc în această tulburare la fel cum pot exista şi în alte tulburări sau la copiii fără nici o tulburare . Prezenţa lor, pe lângă celelalte simptome poate îngreuna achiziţionarea informaţiilor în cadrul terapiei. De aceea este necesară intervenţia
inclusiv pe aceste elemente.
P.Howlin, M. Rutter – „Treatment of autistic children”

Patternuri neobişnuite de joacă

Date fiind problemele existente pe partea de limbaj şi dezvoltare socială, este de aşteptat ca abilităţile imaginative şi de joacă să aibă de suferit. Deseori joaca tinde să conţină stereotipii, nu este funcţională şi nici înclinată spre partea socială. Modul de joacă este rigid, limitat, cu o slabă creativitate, iar dezvoltarea spontaneităţii, nu apare. Lipsa imaginaţiei afectează abilitatea copilului de a lua parte la un joc precum alţi copii. Afectarea acestor arii, de asemenea limitează puterea lor de a aprecia elemente dintr-o carte sau un film.

Întervenţia prin terapie poate modifica patternurile relaţionate cu joaca. Pe lângă terapeut, procesul de dezvoltare a abilităţilor de joacă include şi implicarea părinţilor, a fraţilor, a colegilor de clasă, sau chiar a vecinilor. Acest proces, aduce de asemenea o creştere la nivelul limbajului şi dezvoltare pe partea socială, îmbunătăţindu-se relaţiile cu cei apropiaţi.
Succesul pe o arie este benefic şi pentru celelalte sfere de dezvoltare.
P.Howlin, M. Rutter – „Treatment of autistic children”

Conferința Națională de Sănătate Mintală a Copilului și Adolescentului

În cadrul Conferinței Naționale de Sănătate Mintală a Copilului și Adolescentului am prezentat "Evoluția Evaluării Psihologice și Intervenției Specifice la copilul cu Tulburare de Spectru Autist în ultimii 10 ani în România".

Creşterea independenţei faţă de familie

Copiii cu deficienţe trezesc sentimente de protecţie în adulţi. Deseori, această  tendinţă de protecţie formează un scut între copii şi mediul înconjurător. Mulţi dintre copiii cu tulburare de spectru autist sunt asistaţi de părinţi în activităţile lor zilnice.  Deseori, la începutul terapiei, ei sunt îmbrăcaţi, hrăniţi de către părinţi pentru că ei nu au această îndemânare.  Unii dintre ei nu au făcut aceste lucuri niciodată. Părinţii încearcă să îi înveţe aceste abilităţi, însă poate apărea frustrarea, urmată apoi de abandon. Unii copii deprind aceste aptitudini de autoîngrijire , însă nu le stăpânesc într-un mod folositor.

Întervenţia în TSA surprinde aceast aspect. În primă etapă se realizează o evaluare a copilului pentru a se stabili nivelul său de dezvoltare şi a se prezenta părinţilor ce anume pot să realizeze singuri, respectiv,  unde se poate interveni. Această etapă ajută părinţii să realizeze potenţialul copilului şi îi determină să încurajeze mai puternic la copil abilităţile de autoîngrijire. De asemenea, în acest demers, se poate realiza un plan împreună cu părinţi. Se stabilesc scopuri precise şi  sunt oferite sfaturi detaliate  pentru ca aceştia să deprindă cum să implementeze programele de autoîngrijire, ce vin în ajutorul lor, dar mai ales al copilului.

P.Howlin, M. Rutter – „Treatment of autistic children”

Reducerea problemelor familiei

Pe lângă scopurile propuse în terapie pentru copil, un aspect ce ar trebui luat în considerare este reducerea distresului familiei acestuia. Familiile copiilor cu TSA întâmpină multe dificultăţi. Suportul oferit părinţilor  pentru a dezvolta strategii eficiente de management a problemelor întâlnite, este fundamental pentru progresul copilului.

Este necesar ca intervenţia în tulburarea de spectru autist să conţină şi un segment dedicat îndrumării părinţilor în problemele asociate copilului. Acest lucru ajută la reducerea îngrijorărilor, anxietăţii şi altor sentimente asociate cu situaţia în care se află. Astfel, părinţii capătă o mai bună perspectivă asupra tulburării copilului şi a procesului de dezvoltare.
P.Howlin, M. Rutter – „Treatment of autistic children”