Copiii care au doi sau mai mulţi fraţi cu autism, tind să aibă mai multe trăsături ale autismului, faţă de cei care au doar un frate/soră afectat/ă

Un studiu care a cuprins mai mult de 2500 de familii care au cel puţin un copil cu autism, au găsit factori care influenţează simptome de autism la fraţii/surorile care nu au această tulburare. Copiii care au doi sau mai mulţi fraţi cu autism, tind să aibă mai multe trăsături ale autismului, faţă de cei care au doar un frate/soră afectat/ă. 

Rezultatele publicate sprijină ideea că familiile cu mai mult de un copil cu acest diagnostic prezintă mai mulţi factori de risc genetic pentru autism, spre desebire de cei care au doar un copil cu TSA. Studiile anterioare au arătat faptul că persoanele care au rude apropiate cu autism, au un risc mai ridicat de a prezenta mai multe simptome de autism, în comparaţie cu cei care nu au în familie membrii cu această tulburare.

https://spectrumnews.org/news/three-sets-of-traits-in-siblings-signal-autisms-heritability/

Cât de rapid trebuie să înceapă tratamentul pentru autism?

"Ingredientul cheie al intervenţiei în autism ca şi în cazul altor intervenţii timpurii este învăţarea părinţilor să poată identifica mai bine primele încercări de comunicare şi de implicare socială ale copilului. Apoi, părinţii pot consolida şi creşte comportamenul social şi de comunicare la copiii lor."

https://spectrumnews.org/opinion/cross-talk/how-early-should-autism-treatment-begin/

Autismul şi familia – gândurile unei mame

„Dacă decizi să înveţi, să înţelegi şi să răspunzi nevoilor copilului cu autism, gândeşte-te la o strategie pe termen lung. Acea strategie trebuie să fie agreabilă ţie, copilului tău care are autism  şi celorlalţi copii ai tăi.

Să nu îţi fie teamă să ceri ajutorul întregii familii – inclusiv ajutorul copilului cu autism.  Fii sinceră şi vorbeşte cu ceilalţi copii despre dificultăţile care te aşteaptă. Vei avea nevoie de suport şi răbdare pentru a face să meargă totul. ”

Stone, F- Autism: The Eighth Colour of the Rainbow: Learn to Speak Autistic

Limbajul Autistic

„Ai putea crede că nu se uită la tine în mod intenţionat, evitând contactul vizual. Refuză să se uite la tine. Şi eu am crezut asta şi timp de mai mulţi ani, primul meu instinct a fost să îl fac să se uite la mine. De nenumărate ori m-am aşezat în faţa lui, cu ochii mei apropiaţi de ai lui şi i-am cerut să se uite la mine. Ba chiar mi-am fluturat mâinile în faţa ochilor lui şi am strigat: Uită-te la mine.  Toate acestea au luat sfârşit în ziua când a strigat la mine: Nu uită-te la mine, joacă-te acum. Chiar dacă instinctiv ştiam că nu îi place să îi cer să mă privească, nu cunoşteam altă alternativă prin care să îi direcţionez atenţia vizuală către mine.”
Stone, F- Autism: The Eighth Colour of the Rainbow: Learn to Speak Autistic

Psihologii de la Universitatea din Cardiff au dezvoltat primul instrument de auto-evaluare proiectat pentru a ajuta la diagnosticarea autismului la adulti

Psihologii de la Universitatea din Cardiff au dezvoltat primul instrument de auto-evaluare proiectat pentru a ajuta la diagnosticarea autismului la adulti, şi anume „The Adult Repetitive Behaviours Questionnaire-2„. Acest test măsoară gradul în care adulţii prezintă comportamentele stereotipe, acesta fiind unul dintre criteriile folosite pentru diagnosticarea autismului. "Prin cercetarea noastră am dezvoltat un instrument prin care indivizii îşi pot raporta singuri propriile comportamente", majoritatea instrumentelor bazându-se pe descrierile făcute de părinţi, profesori sau îngrijitori.

Comportamentele vizate sunt cele care fac referire la obiceiuri şi rutine, cum ar fi obiceiurile obsesive,iar intrumentul ne indică în ce măsură aceste comportamente sunt neobişnuite, frecvente sau severe.

Testul nu poate reprezenta singura bază pentru a diagnostica autismul, deoarece comportamentele repetitive sunt numai o parte din trăsăturile autismului, însă poate ajuta în procesul de diagnosticare.

http://www.sciencedaily.com/releases/2015/08/150805191811.htm

Legătura dintre autism şi agresiune - o legătură care încarcă atât persoana cu autism cât şi familia sa

Datele ne arată că aproximativ un copil cu autism din patru prezintă comportament agresiv, cum ar fi lovirea celor din jur, distrugerea obiectelor sau accese de mânie. Într-o cercetare, în cazul acestor persoane s-a descoperit o tendinţă spre modificări ale dispoziţiei, simptome de anxietate şi probleme cu somnul.

De asemenea, comportamentul agresiv era mai des întâlnit în cazul copiilor cu simptome de autism mai blânde şi cu coeficient mai scăzut de inteligenţă.
Aceste tendinţe în comportamentul copiilor este un motiv puternic de îngrijorare pentru părinţi, ei fiind preocupaţi de siguranţa copilului.

Conform literaturii de specialitate, un pas important pentru  reducerea agresiunii este atenuarea altor probleme, cum ar fi cele ce ţin de somn sau atenţie.
https://spectrumnews.org/opinion/guest-blog-understanding-aggression-in-autism/

O casă adaptată

„O casă adaptată este locul unde modul de a fi al copilului cu autism poate fi pregătit pentru a înlocui activităţile negative sau obositoare cu unele distractive, pline de interacţiune pozitivă şi de însemnătate. După câteva schimbări, casa devine un loc prietenos unde copilul se pregăteşte pentru integrare. Poate fi un loc încărcat de putere emoţională, de unde copilul să îşi ia forţa pentru a-şi dezvolta propria stimă de sine. De asemenea, este locul plin de acceptare, spaţiul unde copilul se poate manifesta sub supraveghere atentă,  în acest fel permiţându-ne să traducem comportamentul într-o comunicare cu sens. Casa, este locul unde atât tu, cât şi copilul ajungeţi să vă cunoaşteţi.”

Stone, F- Autism: The Eighth Colour of the Rainbow: Learn to Speak Autistic

Învăţând din percepţia autistă a autismului

„Peste tot în lume trăiesc persoane care au fost diagnosticate cu autism. Fie că au fost născuţi aşa, fie că ceva le-a declanşat asta, aceşti oameni trăiesc într-o – realitate autistă-, acest lucru fiind prima cauză a comportamentelor lor. Persoanele care se comportă într-un mod autist au nevoie de iubire, respect şi ajutor – în această ordine. După ce am petrecut sute de ore încercând să relaţionez cu ei, am ajuns să cred că singurul mod în care am putea să înţelegem acea realitate, ar fi ca noi să o trăim. Spunând asta, am ajuns să experimentez o adevărată prietenie, distracţie, o companie liniştitoare, ajutor necondiţionat şi acceptare din partea prietenilor mei cu autism, bucurându-mă de asemenea de o comunicare cu sens, fără a experimenta realitatea autismului. ”
Stone, F- Autism: The Eighth Colour of the Rainbow: Learn to Speak Autistic

Sensibilitatea la sunete

Conform unei cercetări, imagistica cerebrală poate detecta sensibilitatea acută la sunete a persoanelor cu autism, regiunea în care a fost identificată această sensibilitate, fiind cortexul auditiv, el fiind responsabil şi de percepţia sunetelor.

Pe lângă trăsăturile cunoscute ale autismului, mulţi dintre copii au sensibilitate acută la stimuli senzoriali cum ar fi sunetele puternice, sau lumina.

În studiul prezent s-a cercetat sensibilitatea la sunete, rezultatele demonstrând că persoanele cu autism prezintă o mai mare sensibilitate decât celelalte persoane, jumătate din participanţii cu autism având chiar o sensibilitate acută.

De asemenea, se menţionează faptul că persoanele cu autism care prezintă o sensibilitate mai mare la sunete nu au o formă mai severă de autism, însă, cu cât este mai mare sensibilitatea, cu atât sunt mai severe problemele comportamentale.

https://spectrumnews.org/news/cognition-and-behavior-meg-detects-sound-sensitivity/

Calitatea şi cantitatea mişcărilor tuturor muşchilor sunt direct corelate cu calitatea şi cantitatea capacităţii funcţionale a creierului

"Noi tindem să credem că autismul este o problemă cu mintea”, Dr. Teitelbaum spune într-un interviu acordat la New Zork Times. „Acum că începem cu adevărat să vedem cum funcţionează creierul, ştim că mintea este personificată.” Corpul este doar o parte a minţii, şi nu există cale de a le separa. Aşa cum muşchii corpului se dezvoltă prin exerciţii, celulele creierului se dezvoltă cu exerciţii. Creierul este dependent de activitate, aşa că, cu cât primeşte mai multă activitate, cu atât va creşte mai mult în dimensiune şi densitate. Calitatea şi cantitatea mişcărilor tuturor muşchilor sunt direct corelate cu calitatea şi cantitatea capacităţii funcţionale a creierului.

Ceea ce înseamnă toate astea, este că dacă copilul nu şi-ar mişca muşchii, creierul lor nu ar creşte. Nu există îndoială că modul în care copilul îşi foloseşte şi îşi mişcă corpul, ambele în mod conştient şi inconştient au un efect profund asupra creierului.

R. Melillo – „Disconnected Kids”

Persoanele cu autism au o latură creativă dezvoltată

Dacă ar fi să ne gândim la abilităţile cu care sunt înzestraţi unii copii cu autism, mulţi oameni s-ar gândi la abilităţi matematice sau preocupări  ce ţin de mecanică. O cercetare care ar putea surprinde unii oameni,  ne arată latura creativă a persoanelor cu autism, demonstrându-se abilitatea  lor de a genera noi soluţii.

Multe cercetări în legătură cu creativitatea persoanelor cu autism nu există, însă sunt cunoscute informaţii despre personalităţi şi gândirea lor creativă. În cartea "Autism and Creativity", autorul afirmă că Einstein, Freud, Wittgenstein și artistul Andy Warhol "ar merita" probabil, un diagnostic de sindrom Asperger sau autism înalt funcțional.

Creativitatea într-un anumit domeniu este văzută ca o oportunitate, un suport pentru următoarele achiziţii. În cazul persoanelor cu autism ajută la dezvoltarea ariilor problematice, ajungându-se chiar să exceleze într-o anumită direcţie.
https://spectrumnews.org/opinion/reviews/art-therapy/

Copiii cu autism au un simț diferit al mirosului

Conform unei cercetări, copiii cu autism nu pot inspira  mirosuri dulci sau mirosuri neplăcute prin nas, aşa cum fac copiii fără autism.

Persoanele cu anumite tulburări psihice pot avea un simţ al mirosului modificat, cum este şi în cazul schizofrenie. În ceea ce priveşte autismul, au existat numeroase studii centrate pe prelucrarea senzorială diferită, însă puţine cercetări au investigat cum mirosul poate fi diferit. Au existat informaţii care confirmau faptul că persoanele cu autism au un simţ al mirosului mai intens, dar în cadrul altor investigaţii nu au fost găsite diferenţe semnificative în ceea ce priveşte mirosul între copiii cu autism şi cei fără.

 Noul studiu sugerează faptul că mirosul este afectat la copiii cu autism, şi că răspunsurile lor modificate la mirosuri este în legătură cu deficitul din aria socială.

https://spectrumnews.org/news/test-detects-unusual-sense-of-smell-in-children-with-autism/

Copiii cu autism prezintă un nivel mai scăzut de interes către cei din jurul lor

Copiii cu autism prezintă un nivel mai scăzut de interes către cei din jurul lor,  manifestându-se deseori prin lipsa contactului vizual, un contact vizual scăzut, sau prin atenţie scăzută în interacţiunea cu o altă persoană. Acest deficicit social este unul dintre caracteristicile vizate la diagnosticare. Dificultăţii în sfera socială pot exista pe întreaga durată a vieţii, iar intensitatea de manifestare depinde de intervenţie.

Multe cercetări de-a lungul anilor s-au centrat pe încercări de a descoperi noi modalităţi de îmbunătăţire a sferei sociale, cât mai devreme în viaţă. De exemplu, comportamentul de contact vizual, sau de atenţie comună au fost vizate în cadrul cercetărilor care vizau intervenţia timpurie.
Lipsa intervenţiei pe aceste elemente pot însemna pierdere şi pe alte arii. Copiii nu mai reuşesc să considere interacţiunea socială ca fiind motivantă şi le va fi mai dificil să lege prietenii de-a lungul vieţii.

Koegel, R. L., Vernon, T. W., & Koegel, L. K - Improving social initiations in young children with autism using reinforcers with embedded social interactions

Terapia prin joacă și autismul

În prezent existã destul de multe lucrãri de cercetare si chiar romane despre problemele si nevoile persoanelor cu autism. În timp ce cunostintele despre diagnostic, despre întelegerea teoreticã si despre posibilitãþile de intervenþie au crescut continuu, materialele cu privire la autism si joc nu prea existã. Este stiut faptul cã unul dintre simptomele majore care caracterizeazã persoanele cu autism este aceasta lipsã a abilitãtii si a interesului de a se implica în activitãti ce presupun jocul. Jocul lor cu obiecte si jucãrii nu are un scop anume si este de multe ori neobisnuit. Ei aratã o lipsã de interes si în interactiunea si jocul cu ceilalti copii. În acest articol am încercat sã oferim o descriere coerentã si sã explicãm conexiunea dintre întelegerea teoreticã si interventia educationalã.

Accesați linkul de mai jos pentru a citi articolul în întregime:

http://arpcapa.ro/wp-content/uploads/2013/02/sinteze-7.pdf

La naştere, creierul unui copil cântăreşte doar 12 unităţi

"Mulţi oameni se gândesc la dezvoltarea creierului asemenea cunoştiinţelor pe care incepem să le umplem după cum auzim din momentul în care ne naştem. Nu este o ciudată presupunere să considerăm că un copil se naşte cu aproximativ 100 miliarde de neuroni. Asta înseamnă mai multi neuroni într-un creier mic decât există stele în galaxie. Poţi găsi această imagine greu de imaginat, mai ales ca la nastere,creierul unui copil cântăreşte doar 12 unităţi, aproximativ 25 % din dimensiunea lui totală. Dar acolo există o explicaţie logică. 

Acesti neuroni, asemenea creierului, trebuie să crească. Când ajung la maturitate neuronii devin mai puternici şi formează antene ca nişte braţe pentru a comunica cu alţi neuroni şi a pregăti terenul pentru a supravieţui şi prospera în viaţă - abilitatea noastră de a raţionaliza, de a simţi lumea, de exprimare a emoţiilor, de a asculta, comunica şi învăţa. Aceasta este adevărata esenţă a dezvoltării creierului uman."- "Disconnected kids"

Copiii cu autism depun efort pentru a citi

Copiii cu autism, în jurul vârstei de 5 ani se descurcă mai bine la partea sonoră a cuvintelor, decât la a înţelege la ce se referă acestea.  Conform studiului care a publicat aceste rezultate, copiii care au obţinut scoruri foarte bune la inteligenţă şi limbaj în jurul vârstei de 2 ani jumate, sunt cei mai pricepuţi la citit mai târziu. Aceştia, se descurcă cel mai bine în cadrul şcolii şi pe partea de socializare.

În cadrul unui alt studiu realizat cu copii cu autism de aceeaşi vârstă s-a observat că la nivelul regulilor lingvistice şi la partea de înţelegere a textului citit, copiii cu TSA au avut rezultate mai mici decât media populaţiei la testul respectiv. Cu toate acestea, ei au avut scoruri mai ridicate la cunoaşterea alfabetului.

Un aspect observat este faptul că acei copii care se descurcă mai bine la partea cu alfabetul, tind să aibă abilităţi mai scăzute de socializare. Acest lucru se poate datora faptului că ei se centrează mai mult pe detalii, decât pe imaginea de ansamblu.

https://spectrumnews.org/news/clinical-research-children-with-autism-struggle-to-read/

Autism versus autist

Oamenii care crează aceste denumiri  îşi iubesc copiii. De ce contează ce cuvânt folosesc? Am văzut oameni care consumă mult timp şi multă energie încercând să facă oamenii să folosească cuvântul „adecvat”.  Am cunoscut oameni  care sunt ofensaţi atunci când este folosit cuvântul „greşit” . Faptul interesant este următorul:  Nu întotdeauna cuvântul care deranjează oamenii este acelaşi.  Sunt mai mulţi oameni de acord cu eliminarea cuvântului „autist”, deoarece ei simt că asta spune că „autismul este parte din cine este copilul nostru.” Dar acum, autismul este parte din cine sunt copiii noştri.  (Nu înseamnă nimic legat de viitor – doar prezent).

Dacă nu am fi judecat asta, nu am încerca să oprim  oamenii din a ne aminti. De fapt, de aceea sunt oameni – deseori  care au autism – cărora li se pare dezagreabil  să fie numiţi “persoană cu autism” , şi vor să fie numiţi autişti deoarece sunt mândri de asta – ceea ce este, să recunoaştem al naibii de minunat.  Cât despre mine, din adâncul inimii…până la esenţa fiinţei mele… nu îmi pasă. Cuvântul pe care oamenii îl folosesc nu înseamnă nimic pentru mine. Modul în care oamenii tratează copiii şi adulţii cu autism este ceea ce contează. Oferindu-le oamenilor uneltele pentru a se conecta cu copiii lor, este ceaa ce face diferenţa.  Să ne petrecem timpul  ajutandu-ne copiii,mai degrabă, decât să aplicăm coduri de exprimare arbitrară.

ADHD-ul şi privitul la TV

Privitul la televizor dăunează atât creierului, cât şi corpului. Studiile au arătat faptul că activitatea creierului este încetinită, atunci când copiii se uită la televizor. Efectele negative au atras din partea Academiei Americane de Pediatrie o recomandare către părinţi, în care li se spunea că nu este indicat ca cei mici, cu vârste sub doi ani să se uite la televizor.

Acest comportament contribuie la atrofierea muşchilor care susţin postura corectă a corpului şi mersul şi scade nivelul de stimulare către creier, în special la nivelul centrului de învăţare şi de gândire. Informaţiile recente ne confirmă faptul că privitul excesiv la TV creşte riscul de a dezvolta o tulburare precum ADHD mai târziu în viaţă.

R. Melillo – „Disconnected Kids”

Cum relaționează copiii autiști cu oamenii

"Chiar dacă mă simt vinovat față de persoana care mi-a vorbit, eu nu pot să îmi cer scuze, aşa că sfârșesc simţindu-mă nefericit și rușinat că nu pot gestiona o relație umană adecvat." În această declaraţie este surprinsă conştientizarea unui copil cu autism a felului în care relaţionează cu oamenii. De asemenea, el descrie şi modul diferit în care percepe experienţa trecerii unei zile, sau a unei secunde: "în mintea mea nu este o diferenţă aşa mare între ce mi s-a spus acum şi ceea ce am auzit acum mult, mult timp."

Declaraţiile de mai sus surprind laturi ale autismului de care copiii cu TSA se lovesc în fiecare zi. Sunt cunoscute deficienţele în plan social, însă perceperea diferită a timpului este un element ce important, mai puţin investigat de cercetători, ce ar putea oferi informaţii folositoare în abordarea acestei tulburări.
N. Higashida- “The reason I jump”

Autismul se poate corecta

Autismul este considerat o tulburare pe care persoanele o au întreaga viaţă. Există, însă, copii care îşi modifică diagnosticul pe măsură ce cresc. Sunt copii care au rezultate bune pe partea de achiziţii şi sunt asemenea copiilor de vârsta lor.

Cu toate acestea, la o evaluare atentă, sunt observate anumite trăsături particulare autismului. Printre acestea se numără ticurile verbale, mici deficienţe în aria socială, sau folosirea unor expresii neobişnuite.

Într-o cercetare în care s-au examinat aspecte ale limbajului, s-a descoperit faptul că acest limbaj mai puţin obişnuit este mai rar întâlnit la copiii cu rezultate bune, decât în cazul celor cu autism care nu au acelaş progres.  De asemenea, s-a observat tendinţa de a se corecta, ei fiind conştienţi de greşeală.
https://spectrumnews.org/opinion/children-who-outgrow-autism-show-language-peculiarities/