Dezvoltarea comunicării sociale. Proiectul IMPACT.
Copiii cu întârziere în comunicarea socială se confruntă cu încercări semnificative în înțelegerea și comunicarea în diferite moduri cu cei din jur. De fapt, o întârziere la nivelul limbajul expresiv este deseori unul din primele motive de îngrijorare al părinților.
Copiii cu întârziere în comunicarea socială experimentează dificultăți în ceea ce privește conținutul, forma și funcția limbajului expresiv. Pot avea latență în a învăța exprimarea cuvintelor și dezvoltarea vocabularului. În plus, poate fi dificil pentru ei să îmbine cuvinte simple pentru a forma propoziții cu sens. Astfel, provocările copiilor cu întârzieri în comunicarea socială tind să se răsfrângă asupra limbajului expresiv. De asemenea, unii copii pot să nu aibă o modalitate clară de a comunica cu ceilalți. Pot prezenta și dificultăți în înțelegerea limbajului celorlalți sau pot folosi cuvinte sau propoziții pe care nu par a le înțelege. De exemplu. Un copil poate fi capabil să repete cuvântul „bebe” dar să nu înțeleagă că acesta se referă la păpușă sau la un frate mai mic. Această dificultate este evidențiată în tendința copiilor de a repeta mai degrabă în mod stereotip decât comunicativ replici din filme sau emisiuni TV. Aceștia pot prezenta și dificultăți în utilizarea limbajului pentru o varietate de funcții. De exemplu, un copil poate folosi limbajul expresiv pentru a cere un obiect, dar nu pentru a pune o întrebare sau a împărtăși informații.
Copiii cu întârziere în comunicarea socială de obicei prezintă dificultăți în utilizarea limbajului verbal și nonverbal pentru a comunica și interacționa cu ceilalți. De exemplu, nu prezintă contact vizual sau expresii faciale corespunzătoare în timpul comunicării sau se pot apropia prea mult de cel cu care vorbește. Aceste probleme duc de cele mai multe ori la probleme privind interacțiunea socială deoarece informația nonverbală este importantă pentru comunicarea interesului social.
Acest program se concentrează pe învățarea abilităților de comunicare spontană, incluzând comunicarea verbală și nonverbală, în funcție de nivelul de comunicare actual al copilului. Se axează, de asemenea, pe a ajuta copilul să înțeleagă limbajul și să urmeze direcții prin activități cu sens.
Alt domeniu important al comunicării sociale este imitația. Imitația implică potrivirea reacțiilor celorlalți oameni. Începe prin imitarea acțiunilor familiare. Copiii pot imita o varietate de acțiuni, incluzând sunete, mișcări corporale, gesturi, acțiuni cu obiecte și limbaj.
Imitația joacă un rol important în dezvoltarea comunicării sociale.
Copiii învață abilități noi prin intermediul imitației, cum ar fi cum să se joace cu o jucărie nouă, cum să folosească un obiect nou, autoîngrijire, cum să spună un cuvânt nou. Aceasta se numește învățare observațională și este foarte importantă pentru dezvoltarea unei game variate de abilități importante.
Copiii folosesc imitația și pentru a se angaja social cu ceilalți și a arăta interes social. Acest tip de imitație de cele mai multe ori implică angajarea în jocuri imitative reciproce, în care partenerii se imită, pe rând, unul pe celălalt. Acest tip de imitație reprezintă fundația interacțiunilor sociale timpurii dintre copiii mici și părinți și ulterior pe perechi.
Copiii cu întârzieri în comunicarea socială prezintă provocări semnficative în ceea ce privește imitația. Unii copii pot eșua total în imitația, în timp ce alții pot reuși să imite doar când li se spune clar să o facă sau când imitația duce la un rezultat dorit. Atunci când imită, de cele mai multe ori nu o fac foarte precis.
Dificultățile de imitare se extind la toate formele de imitație, incluzând vocalize, mișcări corporale, gesturi, acțiuni cu obiecte și limbaj.
Copiii cu întârzieri în comunicarea socială au dificultăți particulare cu imitația socială și reciprocă. Ei se confruntă deseori cu imitația spontană din timpul jocului. Aici pot fi incluse dificultățile în imitarea acțiunilor cu jucării, precum și gesturi cu sens, ei părând astfel mai puțini sociali, ceea ce duce la dificultăți de conectare cu ceilalți din prisma imitației reciproce.
Acest program învață imitația cu un scop axat pe imitația socială în timpul jocului și alte rutine semnificative.
Alt domeniu important al comunicării sociale este jocul. Jocul implică interacțiunea cu jucăriile și alte obiecte pentru amuzament. Prin joc, copiii mici învață despre lumea socială.
Copiii învață și practică limbajul și abilitățile sociale prin joc și astfel jocul este un context important pentru dezvoltarea abilităților de comunicare socială.
Jocul devine un complex din ce în ce mai cognitiv odată cu dezvoltarea copiilor. Începe prin jocul explorator prin care copilul interacționează cu obiecte prin atingere, balansare, manipulare și cădere. Urmează apoi jocul combinatioriu în care combină obiectele într-un mod semnificativ și apoi jocul funcțional prin care folosește obiectele cu un scop precis, cum ar fi împingerea unei mașinuțe sau jocul cu o clădire. Copiii încep apoi să se joace pretinzând diverse aspecte, cum ar fi că un obiectul este altceva. De exemplu, se preface că o jucărie are o proprietate pe care nu are cum s-o aibă, cum ar fi că un ursuleț de pluș este bolnav. Până la urmă copilul ajunge la jocul dramatic în care poate pretinde mai multe acțiuni împreună și poate avea roluri imaginare.
Copiii cu întârzieri în comunicarea socială prezintă dificultăți semnificative privind jocul creativ.
Unii copii pot prezenta interes scăzut sau absent pentru jucării sau joc repetitiv. Ei pot să nu interacționeze cu jucării și se joacă doar cu obiecte neobișnuite, precum farfurii, sau se pot juca cu jucării în același mod de fiecare dată, cu variație foarte puțină. Acest joc poate părea neobișnuit, precum alinierea sau învârtirea jucăriilor și se pot supăra dacă acest joc le este întrerupt sau dacă cineva încearcă să schimbe felul în care se joacă.
Copiii cu întârzieri în comunicarea socială au dificultăți particulare cu jocul simbolic. Jocul lor tinde să fie foarte concret și prezintă imaginație scăzută când se joacă. De asemenea, se chinuie să genereze o varietate de teme de joc ș să vină cu modalități noi de joc cu jucăriile.
Programul se axează pe învățarea copilului să se joace flexibil, creativ și în moduri complexe. Diagramele Dezvoltării din cadrul acestui modul oferă o imagine de ansamblu asupra cum angajamentul social, comunicarea, imitația și abilitățile de joc se dezvoltă în mod normal.
Când se stabilesc obiectivele comunicării sociale în cadrul acestui program, trebuie selectate doar câteva abilități. Astfel veți avea abilitatea de a vă concentra eforturile pe câteva abilități importante. Se recomandă selectare aa nu mai mult de 1-2 obiective care servesc uneia din cele 4 arii discutate anterior. Mai mult, este greu de ținut evidența a ceea ce încercați să predați și cum lucrați într-un mod colaborativ cu părintele pentru a seta obiectivele.
Copiii cu întârzieri în comunicarea socială au dificultăți în interacțiunea cu cei din jur. Dacă faceți câteva schimbări acasă, poate fi mai ușor pentru părinte să interacționeze cu copilul și să crească numărul de oportunități de învățare pe care copilul le are de-a lungul zilei.
Această strategie poate crește angajametul copilului față de părinte și durata timpului în care aceștia se pot juca împreună. Face, de asemenea, mai ușor pentru părinte să învețe și să utilizeze strategiile intervenționale ale Proiectului ImPACT.
Amenajarea casei pentru a avea succes este eficientă în special dacă copilul dvs. se supără din cauza schimbării rutinei, este ușor distras de sunete, alte materiale de la casă sau trece rapid de la o activitate la alta.
Sunt mai multe aspecte pe care părintele le poate face pentru a amenaja corespunzător casa.
În primul rând, faceți rutina zilnică a copilului previzibilă. Astfel se reduce frustrarea și comportamentele provocatoare și este mai ușor pentru copil să interacționeze cu alții. Astfel, sugerăm ca părintele să încerce să realizeze rutinele principale(trezirea, masa, somnul, baia) în jurul acelorași ore. Părintele ar trebui să încerce ca realizarea acestor rutine să se facă în același fel pe cât de mult posibil. Dacă copilul are dificultăți în jocul cu părintele, această activitate ar trebui făcută previzibilă. De exemplu, părintele poate iniția jocul imediat după masa de prânz, după ce copilul se trezește, după școală sau imediat după cină. Acest aspect va ajuta copilul să se obișnuiască să se joace cu părintele.
Cele mai bune rutine pentru utilizarea Proiectului ImPACT sunt cele care sunt familiare și cu sens pentru copil și gestionabile de către părinte. Rutinele bune de învățare sunt acelea pe care părintele și copilul pe pot face în cele mai multe zile și pe care copilul pe cunoaște și îi fac plăcere. Prin adăugarea a 5-10 minute la rutinele deja existente pentru a utiliza strategiile ImPACT, părintele poate crea oportunități de învățare în plus fără a trebui să altereze semnificativ responsabilitățile.
Programul pentru Activități Zilnice din manualul părintelui poate ajuta părintele să înceapă să se gândească la rutine pe care să le aibă împreună cu copilul în viața de zi cu zi. La workshop, vetți învăța cum să utilizați această informație pentru a ajuta părintele să dezvolta un plan de practică.
O rutină foarte importantă pentru copiii mici este jocul. Copiii dezvoltă abilități de comunicare socială în timp ce se joacă cu ceilalți. Așadar, este foarte important ca părintele să își facă timp să se joace cu copilul în fiecare zi. Sugerăm ca părintele să se joace cel puțin 15-20 min zilnic cu copilul. În acest timp, părintele trebuie să îi ofere copilului toată atenția și să încere să evite întreruperile. Dacă este prea mult timp, părintele poate începe cu câteva jocuri mai scurte de-a lungul zilei.
Revenim în curând cu noi informații,
Dr. Psih. Nedelcu Maria( Crina)& Psihopedagog Cîrstea Marina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu