Facilitatea dezvoltării în plan social

Afectarea abilităţilor sociale ale copilului poate provoca dificultăţi şi în celelalte arii de funcţionare. Intervenţia în acest caz trebuie să se realizeze conform nevoilor specifice ale copilului şi nivelului său de dezvoltare.  Tehnicile folosite sunt pe de o parte intruzive, deoarece copilul nu inclină spre apropiere socială, fiind astfel nevoie de tehnici structurate pentru a creşte frecvenţa interacţiunilor cu ceilalţi. Atunci când copilul nu este implicat în activităţi cu alte persoane, creşte tendinţa de retragere şi apar în mare mai măsură comportamentele stereotipe şi declinul social.

Copilul va descoperi că interacţiunea socială nu este doar folositoare, ci şi plăcută. El va începe să îşi dorească să petreacă timp în prezenţa persoanelor cu care se joacă, va avea iniţiativă în ceea ce priveşte activităţile, va dori să finalizeze sarcinile. Dorinţa copilului pentru un anumit joc poate fi folosită pentru a creşte abilităţi pe alte arii. De exemplu, copilul poate verbaliza nevoile în legătură cu jocul, creşte frecvenţa contactului vizual, se dezvoltă aria motrică, s.a.

Părinţii au un rol important. Aceştia pot învăţa cum să implice copilul în activităţi sociale, obţinându-se astfel rezultate beneficice, relaţia dintre aceştia îmbunătăţindu-se semnificativ.
P.Howlin, M. Rutter – „Treatment of autistic children”